Cum pierde PSD alegerile

Ultimele rezultate de la bursa zvonurilor și lectura unui articol genial al dnei. Adriana DuțulescuSfârșitul epocii Năstase – PSD – ziua cea mai lungă, noaptea cea mai neagră.

Burza zvonurilor comisarul.ro

ora 13:31

Klaus Iohannis- 39%

Viorica Dăncilă- 21%

Dan Barna- 15%

Mircea Diaconu- 10%

Theodor Paleologu- 7%

Ceilalți candidați- 8%

La ora 10, Dăncilă avea 27%. A scăzut 6 procente în ultimele 3 ore. Pe acest trend, nu va intra în turul doi. Mai mult, dacă se confirmă trădarea primarilor din județele roșii, sunt șanse să termine pe locul 4, la mare luptă cu Diaconu.

ora 15:28

Klaus Iohannis- 38%

Viorica Dăncilă- 18%

Dan Barna- 18%

Mircea Diaconu- 12%

Theodor Paleologu- 6%

Ceilalți candidați- 8%

Sfârșitul epocii Năstase

PSD – ziua cea mai lungă, noaptea cea mai neagră

Marți 14 Decembrie 2004

Cine ar fi crezut duminică dimineața că douăsprezece ore mai târziu România va fi o „zona liberă de Năstase”? Năstase însuși n-ar fi crezut în nici un caz. Iar slugoii din jurul său, încrezători în invincibilitatea mașinăriei de partid, n-ar fi crezut sub nici o formă că vremea supremației pesediste se poate sfârși, că atotputerea de care s-au agățat cu ghearele și cu dinții timp de patru ani li se va scurge printre degete ca nisipul.

Ora 9.30. La școala generală nr. 17 din zona Kisseleff, Năstase a venit să voteze. Cu doamna Dana, ca de obicei, cu cele două beizadele, Andrei si Mihnea, și cu suita de rigoare – Geoană, Dan Ioan Popescu, Vanghelie (furnizorul de aplaudaci al campaniei PSD). Toți cu gurile pana la urechi, extrem de optimiști. De fapt nu optimiști. Siguri. De parcă buletinele erau deja în urne, ștampilate 99,99% în dreptul lui Năstase. Până și doamna Dana renunțase la rigiditatea ei obișnuită și zâmbea larg cu gândul că peste câteva ore o va scoate pe doamna Nina la pensie și își va lua în primire postul de Primă Doamnă. „Voi fi un președinte puternic!”, zice Năstase, calm și relaxat, la ieșirea de la vot.

Ora 11.00, sediul central al PSD din Kiseleff. În curte, o armată de oameni făcea ultimele retușuri pentru petrecerea pregătită de marele maestru al party-urilor pesediste, Bogdan Enoiu de la McCann Ericsson. O mochetă albastră fusese întinsă pe jos să ferească picioarele ilustre de umezeală. Un ecran imens era instalat lângă clădire, transmițând simultan programele TVR și Antena 1. În fața lui, un podium pentru învingătorul Adrian și în spatele unui cordon de pluș, un podium mai mare pentru camerele de filmat și pentru ziariști. De jur împrejurul curții, vreo 20 de sobe mobile cu gaz, pentru încălzirea aerului. Organizare ca la carte, ce să mai! În palatul PSD, la parter, chelnerii și femeile de serviciu se agitau de zor cărând cutii cu sticle de șampanie, stivuite la îndemână pentru momentul anunțării victoriei.

Înaltele fețe ale partidului nu se vedeau însă. În Kiseleff fusese „exilat” doar purtătorul de cuvânt al partidului, Titus Corlățean, secondat de administratorul partidului, „domnul Lazăr”, și de făcătorul de imagine Enoiu. Corlățean – extrem de jovial și de bucuros. „Pe exit-poll-urile de la 11 avem 12 procente peste Băsescu!”, le povestea el ziariștilor strânși în mare număr la sediul PSD. Nu se mira nimeni, că doar mai funcționase o dată mașinăria de vot, și nu se așteptau nici ziariștii la alt rezultat.

Ora 16.00. „Ați aflat? Băsescu este la egalitate cu Năstase! Pe sondajul PSD, făcut de Insomar!”. Acest zvon a început să circule printre ziariști cu viteza gândului. Au fost înroșite telefoanele. E adevărat? Chiar sunt la egalitate? Pesediștii din sediu fac gesturi de lehamite. Doar n-o să credeți așa ceva, zic ei. Năstase conduce cu 7 procente.

Ora 17.00. „Băsescu l-a depășit pe Năstase!”. Zvonistica continuă cu intensitate crescândă. Candidatul Alianței era dat ca având un procent și ceva mai mult decât cel al PSD. Corlățean – tot impasibil: „Fiți serioși! Îmi pare rău pentru voi că vă lăsați furați de zvonuri!”.

Ora 19.00. Se află că TVR va difuza la 21 un exit-poll care îl are pe Băsescu „în față”, cu peste un procent. Incredibil, cum să facă tocmai TVR așa ceva? Informația este confirmată din mai multe surse. Din alte surse, se aude la PSD că sondajele CURS și Insomar îl au drept favorit tot pe Băsescu. Cu toate astea, nimic nu e sigur. Pentru că nu îi venea nimănui să creadă. Să-și fi ieșit Cozmâncă din mână? Să se fi defectat calculatoarele lui Dan Nica? În orice caz, zvonurile începuseră la această oră să le dea pesediștilor fiori reci pe șira spinării. Titus Corlățean ducea muncă de lămurire cu fiecare ziarist în parte, încercând să-i convingă că Năstase are cu șase procente mai mult decât Băsescu. Dar fața lui nu era convingătoare deloc.

Ora 19.30. Au început sa sosească grupuri-grupuri de susținători, simpatizanți, fripturiștii casei. Deschizători de drumuri, Cornel Fugaru și Mirela Fugaru, Peter Imre și iubita. Au venit din timp să prindă loc în față la pupat. Se vede treaba că nu aflaseră de zvonurile înspăimântătoare, pentru că afișau figuri liniștite și zâmbitoare.

La fel și Rodica Stănoiu, calmă și încrezătoare. În curte se făceau probe de microfon și pesediștii, miniștri amestecați cu șoferi și funcționari și chiar cu câțiva moșneguți din generația pro-Iliescu, se aciuaseră în jurul sobelor, făcând planuri pentru încă patru ani de stat la putere.

Ora 20.00. Băsescu e în avans. Nu mai încape nici o îndoială. Prea știe toată lumea același lucru. Si iată, a sosit Dan Andronic, cu o față cam întunecată! „Cum e? Ce știți?”. „Nu e cum am vrut noi, dar e bine”. Și dacă nu e bine, atunci acționăm în consecință, spuneau unii mai „realiști” din jurul lui Andronic. Aceștia susțineau că se luase deja o decizie ca, în caz de criză, „echipa operativa a lui Cozmâncă să ia masuri”. S-au și luat, de altfel: au fost închise fără drept de apel secțiile speciale de vot din București, că prea erau mari cozile alegatorilor lui Băsescu.

Titus Corlățean recita însă în continuare aceeași poezie, cu o mică variațiune: Năstase era în față, dar nu cu 6, ci cu 4 procente.

Ora 20.45. Sosește Năstase. Încearcă să zâmbească, dar nu e zâmbetul sau. Se duce în sediu, însoțit de consilieri. În spatele lui, se striga „Năstase Președinte!”. Sosește imediat și Iliescu. Fără zâmbet, cu Cozmâncă furios. Amândoi intră în clădire, direct în biroul lui Năstase. Vine și PUR-ul lui Voiculescu. Vicepremierul desemnat Codruț Sereș, purtătorul de cuvânt al partidulețului, Bogdan Pițigoi, câțiva tineri din conducerea partidului. Se hlizesc și fac bancuri pe seama zvonurilor despre victoria lui Băsescu, dar nu cu răutate, motiv pentru cârcotași să râdă și să se întrebe dacă nu cumva Voiculescu va sta în momentul difuzării rezultatelor în block-start, la statuia Aviatorilor, la mijlocul distanței dintre Kiseleff și sediul Alianței din Modrogan, să vadă în momentul aflării învingătorului către cine se îndreaptă – către Năstase sau către Băsescu?

Ora 20.55. Năstase vine în curte, se urcă pe podium, alături de Voiculescu și Mircea Geoană. Iliescu n-a vrut să stea lângă emulul său Adrian. Oare de ce? Se cam repetă episodul celebru de la locale, când Năstase l-a lăsat singur pe Geoană în cortul de campanie, știind că acesta va pierde și nedorind să se afișeze cu perdantul. Năstase nu mai zâmbește, deși mulțimea din fața lui îi scandează numele.

Ora 20.59. „Năstase Președinte! Năstase Președinte!” Delir general în curtea PSD. Lingușitorii țipă din toți rărunchii și își pregătesc palmele pentru aplauze.

Ora 21.00. TVR dă 50%-50%. „Năstase Pre…” Cuvintele le rămân în gât pesediștilor. Într-o fracțiune de secunda, în Kiseleff se face o liniște incredibilă. Nici o șoaptă, nici un murmur. Două sute de miniștri, parlamentari, sluguțe, lingușitori au încremenit. Stane de piatra s-au făcut, cu rânjetele înghețate pe fețele lor antrenate în aroganța guvernării cu girofar. Cum se poate așa ceva? Nu poate fi adevărat! Asta păreau că gândesc la unison, ca cyborgii conectați la un creier comun: „Nu e adevărat! E un coșmar colectiv din care se vor trezi imediat și vor sărbători victoria lui Năstase. Nu poate fi altfel…

Ora 21.01. Miron Mitrea își ia soția de mână și pleacă fără să se uite în urmă. Sunt urmați rapid de Dan Ioan Popescu și Dan Nica, a cărui mustață obraznică atârnă pe colțurile căzute ale gurii atât de înveninate până în urmă cu un minut.

Ora 21.02. Pe podium, sub ecranul gigantic, Năstase este vânat. Și el stană de piatră. Imensul său orgoliu a fost profund rănit de matrozul acela gălăgios, lipsit de o mutră potrivită pentru un președinte. Cum adică să-l voteze românii pe ăla, pe urâtul ăla, pe obraznicul ăla care nu are studiile și cultura lui, care nu vorbește limbi străine, care nu se pupă și nu linge înghețată cu Berlusconi, care nu colecționează tablouri ca el și nu recită din dialogurile lui Platon, care nu este frumos ca el?! IMPOSIBIL! Și totuși era posibil. Pe ecran stătea în continuare acel 50%-50%. Năstase își adună cu greu mușchii feței căzuți la nivelul gleznelor.
La fel de greu își regăsește corzile vocale și îngaimă ceva despre cum va merge înainte, „indiferent de cine vă câștiga alegerile”. „Să așteptăm numărătoarea voturilor!”, mai spune și, repezit, coboară de pe podium și intră glonț în sediu, trântind ușa în urmă, în nasul zecilor de susținători înghesuiți ca sardelele pe holul mare, în așteptarea unei speranțe. Că nu și-au pierdut adică privilegiile, să le zică cineva ceva, o vorba bună, optimistă…

Ora 21.05. Curtea partidului se golește ca la comandă. Și-au luat cu toții tălpășița, buimaci, încă nevenindu-le să creadă. Unii mai întârziați și mai disperați se agață de brațul lui Cozmâncă: „Șefu, ce se întâmplă? Ce facem?”. „Ce vreți, dom’le? Dacă așa au ieșit voturile, eu ce să le fac?! Ce vreți de la mine?!”, se scutură Cozmâncă, nervos și stresat.

Ora 21.30. Năstase tot nu a ieșit din birou. S-a baricadat înăuntru cu Iliescu. Ce-or fi discutând atâta nu se știe. Năstase intră în direct la TVR și pe fața lui se citește că nu de bine s-a vorbit acolo, între patru ochi. După directul Televiziunii, pleacă, fără comentarii. Pleacă și Geoană, dar nu înainte de a-și da în petic. Exact când toată lumea era neagră de supărare, „Mirciulică” le spune ziariștilor: „Am vorbit cu domnul președinte Iliescu și m-a asigurat că eu voi fi prim-ministru!”. Vrabia mălai visează, ce să spunem.

Ora 21.45. Iese Iliescu. Suspect de bine dispus. Ca și cum l-ar bucura faptul că Năstase a pierdut. Bunicuța dă declarații relaxat, de parca nimic nu s-ar fi întâmplat. „Ce ați discutat atâta cu domnul Năstase?”, îl întreabă ziariștii.
„I-am spus să aștepte rezultatele finale, să nu se hazardeze în declarații”. Pleacă și el, la Arcul de Triumf, unde face declarații în direct pentru CNN, în celebra sa engleză cu accent moscovit.

Ora 22.00. Sediul din Kiseleff rămâne pustiu. La poartă, oamenii de la pază sunt îngrijorați: „Ia, mă, ce mai zic aia? Ce zic? Ceva nou?”. Ecranul din curte rămăsese pe TVR și Antena și portarii PSD încercau să-și dea seama dacă se mai anunță vreun sondaj nou. Pe bulevard, mașinile claxonează când trec prin fața porții marelui partid. Claxonează tare și de mai multe ori, adică „Na, mă, ați pierdut, fir-ați voi să fiți!”.

Ora 1 dimineața. Năstase și Dan Ioan Popescu se întorc în Kiseleff. Aflaseră că mii de oameni se bucurau în Piața Universității, din tot sufletul, pentru victoria lui Băsescu și s-au gândit să facă și ei ceva demonstrație de forță. Așa că, în ciuda faptului că știau de-acum sigur că au pierdut, au adus în curte câteva sute de aplaudaci din echipa lui Vanghelie și au înjghebat o penibilă simulare a bucuriei, cu țopăieli și urlete. „Voi câștiga alegerile!”, a spus Năstase și au pocnit și câteva artificii, din cele pregătite pentru ora 21. „Va fi o noapte lungă”, a mai spus Năstase. Și a fost o noapte lungă. Poate că cea mai lungă și cea mai urâtă din viața lui.

Un articol de Adriana Duțulescu

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.